Singuratate

Singuratatea si adevarul.. de ce ne doare asa de tare cand cineva ne citeste ca pe o carte deschisa.. si ajunge in locuri pe care tu nu le vrei strabatute... E dureros.. si in acelasi timp.. atat de placut sa stii ca cineva poate sa te atinga in felul asta.. ca fara sa spui mai mult de doua vorbe stie exact ce e de stiut.. si nu are nevoie de mai mult pentru a fi acolo.
De ce.. dupa o perioada in care ne obisnuim cu a fi singuri.. ajungem sa nu ne mai dorim mai mult decat avem in acel moment.. De ce ne este asa de teama sa credem? Ne ascundem atat de adanc in propriul nostru suflet ca uitam ca el are nevoie sa simta.. ca indiferent daca finalul e unul fericit sau trist.. nimic nu ne implineste mai mult.. cu a avea inima plina de sentimente.. ca nimic nu ne-ar face mai om decat sa iubim.

Vedetisme

Uite la noi ce smecheri suntem... :D

Invaluire

Am fost azi la un event organizat de unul dintre partenerii firmei unde lucrez. Evident ca am ajuns dupa ce jumatate din prezentari fusesera.. am ajuns fix in pauza.. la baut si mancat. Nu mi-a venit sa cred ce aglomeratie a fost spre iesirea din Bucuresti.. catre autostrada.. m-as fi asteptat ca la ora aia (dupa 16) sa fie putin mai lejer.. desi.. daca ma gandesc mai bine.. azi e vineri. :)

De la munca am plecat cu metroul.. si-am avut ceva de mers cu el.. iar cand am iesit din nou la suprafata am ramas cascata de marea de ceata ce ne inghitea orasul.. Iar apoi, cand am plecat de spre casa.. totul era alb si pufos. M-a facut sa-mi aduc aminte de o excursie prin padurea de la Cernica.. de unde sunt si pozele de mai sus... M-a facut sa-mi fie dor de ceata.. de padure.. de rasarit.. de lumina calda a razelor de soare..

Doua jumatati de mar

Cine viseaza cu tine si noapte si zi
Cine iti numara stele cand nu poti dormi....


Chiar asa... cine... Probabil ca cel mai des ai sa auzi ca "sufletul pereche". Dar, oare, ce sau cine este acest suflet pereche? Daca tot sunt perechi, de ce doua suflete nu se pot avea?
Dar de ce trebuie musai sa existe un singur "suflet pereche".. de ce nu pot exista mai multe.. pentru fiecare relatie.. exista cate o pereche. Nu?
Ma tot lovesc de diverse persoane care afirma sus si tare, ca nu.. nu exista decat un singur suflet.. UNIC... pe care ba poti sa-l intalnesti.. ba nu il intalnesti.. sau (cel mai dureros).. il ai pentru o perioada scurta de timp.. si apoi fiecare pe drumul lui.
Poate ca o exista acest suflet pereche, dar asta nu inseamna ca cele doua suflete ce formeaza acea pereche sunt menite sa si fie impreuna intr-o viata sau alta.. Poate trebuie sa evolueze pe parcursul mai multor vieti.. sa invete sa se recunoasca.. sa se aprecieze.. sa iubeasca...

Povestea celor doua jumatati de mar.. mi se pare cat se poate de potrivita pentru a combate ideea de "suflet pereche".
Pentru cine nu o cunoaste:
"Un mar a fost cindva taiat in doua, dar numai una din jumatati a ramas uitata pe coltul unei mese sa tinjeasca de dorul celeilalte. Si zilele treceau si rana despartirii de jumatatea pereche se intuneca secindu-i seva parfumata, iar jumatatea de mar devenea pe zi ce trece tot mai mica, topindu-se de dor si de tristete. Intr-o zi, unui copil i s-a fãcut mila de suferinta jumatatii de mar si, dorind sa-i redea splendida rotunjime, a taiat un alt mar si a incercat sa o daruiasca imbratisarii jumatatii celei puternice si pline de seva. Dar pentru jumatatea pustiita de dor era deja prea tirziu. Nu mai avea puterea de a renaste din lumina dulce a celeilalte. Se stringea la pieptul jumatatii celei mari, redescoperind iubirea in atingerea ei tandra, dar se stingea cu fiecare zi, facindu-se tot mai mica, pina ce n-au mai ramas din ea decit doi simburi mici ce s-au unit cu ai celelalte jumatati, intr-o aceeasi casuta in forma de inima. De atunci se spune ca simburii marului sunt dulci, iar gustul lor aminteste parfumul tainic al iubirii."

Nesimtire fara limite

Imi venea sa zic ca e incredibil ce se intampla.. cum e posibil sa lasi o femeie in travaliu.. i se vedea capul copilului... si sa pleci sa-ti "vezi de muci"... DAR.. incep sa devina o rutina astfel de intamplari nefericite...

Super Irina

Iote-ma... daca o prindeam si intr-un picior.. ziceai ca suntem surori gemene.. doar ca eu nu ma pot cocota chiar asa de sus ca ea... m-am mai catarat io prin pomi si-am reusit sa-mi "mut" barbia in urma cunostintei cu o bordura.. (evident ca apoi mi s-au facut toate poftele, da' nu mai zic ca nu puteam sa mananc decat lichide cu paiu').



Nu stiu ce am de sunt asa de vesela, o fi de la durerea de cap ce o am de dimineata.. Doamne.. da' rau mai e sa te culci la 1 si sa te trezesti la 6 dimineata.. si daca ma gandesc ca somnu' meu fu putin fortat ca mi-a crapat netu' (manca-l-ar puricii).. da' crapat asa serios.. ca nici macar cablu tv nu mai aveam.. Asta mi-a revenit in vreo 5 minute.. da' netu' intrase in greva... Bineinteles ca la trezire a fost tare complicat.. a sunat alarma saraca de cateva ori inainte sa catadicsesc sa o inchid.. S-apoi.. s-o iei la umblat prin oras.. la ora aia.. masini multe, aglomeratie, muncitori, gropi, politai invartitori de membre superioare.. Ce sa mai.. ti-e mai mare dragu' sa circuli prin Bucuresti la ore de varf...


Super Irina (yeah)

Filme cu prosti

Dupa ce ieri eram plina de draci pe anumite chestii ce se petrec la firma unde lucrez.. azi.. am zis ca suntem intr-un film pentru prosti.. Si uite asa.. m-am pricopsit si cu certificarea Microsoft.. si HP... asta de parca n-as fi avut destule cu care sa-mi bat capul... da' ce mai conteaza.. niste examene in plus.. o nimica toata...

Ciudatenii

Stam astazi si vorbeam cu o prietena.. si ma intreba de ce nu reusesc sa fiu doar omul.. si angajatul sa-l lepad inainte sa ies pe usa firmei.. I-am zis si ei.. pana mai acum ceva timp, mi-a reusit.. acum parca imi iese fum pe urechi cand imi aduc numai aminte de niste chestii petrecute in ultima vreme..

Dar.. probabil ca asa este mai prin toate locurile de munca.. daca o descoperi cineva locul ideal... sa dea un buzz... sau sa nu dea.. "ar fi prea frumos sa si fie adevarat". Si cum sunt constienta ca nu exista perfectiune.. de ce m-as stresa.

Plutire

E tarziu.. si mi se face din ce in ce mai rau.. de la oboseala.. de la somn.. de la plans.. mi se inchid ochii.. imi bubuie capul.. de parca nu mi-ar fi fost de ajuns topaitul gandurilor mele..

Daca inchid ochii si-mi las sentimentele sa dicteze.. as simti doar ce simt cand esti langa mine.. atunci cand ma atingi.. ma saruti.. cand ma imbratisezi.. cand simt caldura din sufletul tau.. cand simt ca nu-ti sunt indiferenta... ca inima ta bate in tandem cu a mea... Atunci prind aripi si invat din nou sa zbor.. sa plutesc printre norii pufosi pana ajung iar la pieptul tau... Adoram sa te privesc cand dormi.. sa te veghez... sa am grija sa-ti fie bine si cald.. sa fiu langa tine... Nu stiu cat de bine am reusit sa-ti arat ce simt.. ce insemni.. ce ai nascut in mine.. Nu stiu daca ai inteles, alaturi de tine, am reusit sa ma eliberez de un episod nefericit.. ca tu mi-ai dat curaj sa fiu eu..

Cu tine in viata mea, am invatat cum e sa te simti intreg.. fericit.. pentru cateve momente... cateva clipe in care timpul parca statea in loc doar pentru mine.. pentru a-mi prelungi visul.

Aiureli in miez de noapte

Am avut o zi.. as fi zis calma.. dar numai eu stiu ce zacea in sufletul meu.. Nu stiu de ce.. intotdeauna.. ca un facut.. dupa o perioada de linisteste.. vine, negresit, un moment negru. De data asta m-a lovit din plin.. de fapt, ma enerveaza ca s-au reintors gandurile.. ca, de fapt, n-au plecat niciodata din mine, dar ca m-am obligat sa nu le dau atentie.. Oare de ce exista momente in care totul iese la suprafata.. de ce nu pot sa ignor ce simt.. de ce nu pot sa trec peste inima mea? De ce...? Cred ca, de data asta, a iesit furia din mine.. nervi amestecati cu durere.. cu dorinte contradictorii.. cu bune si cu rele.. cu toate paradoxurile de care sunt capabila. De ce, daca stiu ce trebuie facut intr-un anumit punct din viata, nu pot, pur si simplu, sa plec. De ce nu reusesc sa-mi iau doar bilet dus.. si de fiecare data ma intorc in locul in care am simtit, pentru prima data, ca sunt intreaga. Da, stiu.. trebuie sa-mi vad de drum, trebuie sa ma ridic, sa ma scutur de praf.. de fapt noroiul din mocirla in care mi-am permis sa zac atat timp... Stiu.. si totusi ma blochez singura in punctul asta. E atat de enervant ca simt.. nu ca simt ceva pentru cineva (pana si asta ma irita) ci ca, desi stiam in ce ma bag, am ales sa continui pe acest drum.. Si am ajuns... aici... M-am hranit atat de mult cu sperante si iluzii.. si am ramas cu mocirla din sufletul meu... Da, stiu, mi-am sapat singura groapa, si in loc sa caut modalitatea prin care sa o depasesc, m-am afundat si mai tare in ea.

Asta e o dedicatie speciala pentru ziua "superba" ce-am avut-o azi...

Timid inceput

Uite ca a venit si clipa asta.. desi am tot spus ca nu vreau sa ma manifest in nici un fel on-line.... am zis s-o fac si pe asta. Multa vreme am simtit nevoia unei schimbari.. dar niciodata nu m-am preocupat prea mult de ce am EU nevoie. Dupa aproape doi ani de zile.. dupa o noapte de nervi.. de lupta cu dracusorii ce nu-mi dadeau pace...  am pus punct. Acum o iau de la capat.