Doua jumatati de mar

Cine viseaza cu tine si noapte si zi
Cine iti numara stele cand nu poti dormi....


Chiar asa... cine... Probabil ca cel mai des ai sa auzi ca "sufletul pereche". Dar, oare, ce sau cine este acest suflet pereche? Daca tot sunt perechi, de ce doua suflete nu se pot avea?
Dar de ce trebuie musai sa existe un singur "suflet pereche".. de ce nu pot exista mai multe.. pentru fiecare relatie.. exista cate o pereche. Nu?
Ma tot lovesc de diverse persoane care afirma sus si tare, ca nu.. nu exista decat un singur suflet.. UNIC... pe care ba poti sa-l intalnesti.. ba nu il intalnesti.. sau (cel mai dureros).. il ai pentru o perioada scurta de timp.. si apoi fiecare pe drumul lui.
Poate ca o exista acest suflet pereche, dar asta nu inseamna ca cele doua suflete ce formeaza acea pereche sunt menite sa si fie impreuna intr-o viata sau alta.. Poate trebuie sa evolueze pe parcursul mai multor vieti.. sa invete sa se recunoasca.. sa se aprecieze.. sa iubeasca...

Povestea celor doua jumatati de mar.. mi se pare cat se poate de potrivita pentru a combate ideea de "suflet pereche".
Pentru cine nu o cunoaste:
"Un mar a fost cindva taiat in doua, dar numai una din jumatati a ramas uitata pe coltul unei mese sa tinjeasca de dorul celeilalte. Si zilele treceau si rana despartirii de jumatatea pereche se intuneca secindu-i seva parfumata, iar jumatatea de mar devenea pe zi ce trece tot mai mica, topindu-se de dor si de tristete. Intr-o zi, unui copil i s-a fãcut mila de suferinta jumatatii de mar si, dorind sa-i redea splendida rotunjime, a taiat un alt mar si a incercat sa o daruiasca imbratisarii jumatatii celei puternice si pline de seva. Dar pentru jumatatea pustiita de dor era deja prea tirziu. Nu mai avea puterea de a renaste din lumina dulce a celeilalte. Se stringea la pieptul jumatatii celei mari, redescoperind iubirea in atingerea ei tandra, dar se stingea cu fiecare zi, facindu-se tot mai mica, pina ce n-au mai ramas din ea decit doi simburi mici ce s-au unit cu ai celelalte jumatati, intr-o aceeasi casuta in forma de inima. De atunci se spune ca simburii marului sunt dulci, iar gustul lor aminteste parfumul tainic al iubirii."