Singuratatea si adevarul.. de ce ne doare asa de tare cand cineva ne citeste ca pe o carte deschisa.. si ajunge in locuri pe care tu nu le vrei strabatute... E dureros.. si in acelasi timp.. atat de placut sa stii ca cineva poate sa te atinga in felul asta.. ca fara sa spui mai mult de doua vorbe stie exact ce e de stiut.. si nu are nevoie de mai mult pentru a fi acolo.
De ce.. dupa o perioada in care ne obisnuim cu a fi singuri.. ajungem sa nu ne mai dorim mai mult decat avem in acel moment.. De ce ne este asa de teama sa credem? Ne ascundem atat de adanc in propriul nostru suflet ca uitam ca el are nevoie sa simta.. ca indiferent daca finalul e unul fericit sau trist.. nimic nu ne implineste mai mult.. cu a avea inima plina de sentimente.. ca nimic nu ne-ar face mai om decat sa iubim.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu